In urma cu aproape 3 ani mi-am cumparat de pe internet primul kimono, dupa ce am vazut Memoriile unei gheise. Nestiind cum sa-l imbrac, a stat o perioada buna in dulap, scotandu-l din cand sa-l admir si sa-l aerisesc.
Din intamplare, am dat peste cateva articole in limba engleza care mentionau "arta de a imbraca un kimono - kitsuke" asa ca, din acel moment nu a durat mult pana am aflat ca mai aveam nevoie de o droaie de alte "accesorii" pentru ca respectivul kimono sa nu arate pe mine ca pe un umeras.
Asa am dat peste mai multe magazine online care vand astfel de produse, unele mai scumpe, altele mai accesibile si, incet-incet, am ajuns sa imi fac o mini-colectie de kimonouri cu care ma mandresc nevoie mare, si pe care abia astept sa o arat vreunui prieten/-e ce-mi calca pragul, sau cand mai ies in oras.
In mod traditional, kimonoul este cusut manual, dintr-un sul de matase (plecand de la cele de formalitate medie), lana, in sau material sintetic, lung de aproximativ 12 m, si inguste de numai 34-38 cm. Contrar opiniei generale, acesta este cusut doar in linii drepte (cu exceptia manecilor), iar singurele masuratori care se iau sunt:
1. inaltimea - kimonoul este croit, in marea majoritate a cazurilor, mai lung, pentru a putea forma un "ohashori" - voi explica mai pe larg intr-un alt post.
2. distanta intre incheieturile mainilor - cu bratele intinse lateral, paralele cu pamantul.
3. aditional, pentru persoanele mai plinute, se masoara si circumferinta soldurilor.
Si pentru ca nu vreau sa sperii pe nimeni de la bun inceput, ma voi opri, pe moment, aici.
Va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu